Valentin Giuroiu († 28.09.1941 – 24.02.2022) și-a isprăvit alergarea pe acest pământ și a fost chemat acasă la Domnul după o viață de slujire ca bun învățător al Evangheliei și ca prezbiter al Bisericilor Dragoș Vodă, Antiohia și Muncii din București.

S-a născut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind primul fiu al unei familii modeste de credincioși dedicați Domnului care au avut în total patru copii. În 1945 se naște sora sa Daniela iar în 1946 se naște fratele său Liviu după care urmează în 1949 cel mai mic frate Remi. Toți trei trăiesc în ziua de azi prin harul lui Dumnezeu. Mama fratelui Valentin Giuroiu se numea Maria (Maia) născută Hațegan (1920-1992) fiind croitoreasă și ulterior, casnică, iar tatăl său Gică (1914-1986) era ceasornicar. Bunicii din partea tatălui se numeau Giuroiu Constantin (1883-1957) și Giuroiu Suzana născută Penciu (1893-1960) și au făcut parte dintre primii credincioși (Creștini după Evanghelie) din București de dinaintea Primului Război Mondial.

Părinții fratelui Valentin Giuroiu l-au îndreptat de mic copil către cunoașterea Bibliei și a întâmplărilor care fac deliciul tuturor copiilor, cum ar fi crearea pământului, a omului, căderea omului în păcat, viața lui Avram, viața lui Samson, viața lui David și mai ales l-au atras viața și lucrările Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A învățat în școala generală franceza și rusa, apoi a învățat și engleza cu o doamnă care locuia în casa părinților săi. Nu s-a oprit aici, învățând singur limbile italiană și germană. Avea un dar deosebit al învățării limbilor străine de care era foarte pasionat. Învățarea acestor limbi străine i-a fost de mare folos, ajungând un bun traducător atunci când veneau diverși predicatori din străinătate invitați la amvoanele Bisericilor Creștine după Evanghelie în care fratele Valentin a slujit de-a lungul întregii vieți.

Copilăria trăită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial n-a fost ușoară. Tatăl său concentrat pentru armată era deseori plecat în diferite misiuni pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le primea sub formă de ordin militar. Totuși, Domnul l-a protejat pe tatăl său Gică ca să nu meargă pe front unde risca să ajungă în linia întâi (precum mulți prieteni ai săi care și-au dat viața acolo), ci fiind un excelent ceasornicar i s-au dat diferite lucrări de mecanică fină în cadrul armatei (de exemplu, repararea unor cronometre utilizate în domeniul militar). În timpul acesta, Valentin, urmărind cărțile de copii citite de mama sa Maia, a început să învețe să citească singur și părinții săi au rămas uimiți să vadă cum reușește să citească și apoi să și scrie când n-avea nici măcar 5 ani! De la naștere a locuit pe strada Negustori Nr. 6, într-un mic bloc cu 2 etaje, unde locuiau și alți credincioși ca familia Letzky Vladimir și Olguța, familia Schor, familia Rosenberg și familia Schwartzbart. Fata cea mare a familiei Schwarzbart, Lidia, mai mare cu vreo 2 ani ca el, mergea la o școală particulară de fete. Și într-o zi, pentrucă Valentin se „plictisea” singur acasă, i-a cerut voie mamei lui să-l ia cu ea la școală. Și acolo a rămas (la Institutul „Choisy-Mangâru” din București) intrând în clasa I-a pentru a învăța cu profesori din Germania și Franța. A făcut primele 2 clase primare acolo (1947-1948), după care între anii 1948-1954 a urmat cursurile școlii elementare „Mântuleasa” din București. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o înțelepciune deosebită. De mic copil, Valentin s-a remarcat prin faptul că avea o memorie strălucită, învățând și recitând foarte bine poezii lungi și dificile, uimindu-i pe profesori. A avut rezultate excepționale și a obținut an de an premiul întâi, începând din clasa I până la absolvirea Colegiului Național „Matei Basarab” unde a studiat între 1954-1957. Părinții lui aveau o încredere deosebită în el, și la vârsta de 8 ani mergea de mână cu sora lui mai mică Daniela (4 ani) și fratele mai mic Liviu (3 ani) singur la plimbări chiar până în parcul Cișmigiu. La liceu, datorită inteligenței lui ieșită din comun, toți profesorii îi îndemnau părinții să-l încurajeze către facultatea specifică domeniului în care dânșii erau specializați.

În 1958 s-a înscris la Universitatea de Medicină și Farmacie din București unde a terminat în 1964 ca șef de promoție cu „Magna cum Laude” iar după examenele de secundariat ajunge medic primar A.T.I. (anestezie-terapie intensivă). A salvat multe vieți de-a lungul celor 47 ani de anesteziologie petrecuți în sălile de operații ca șef de secție în clinicile A.T.I. ale spitalelor Brâncovenesc și Colțea din București, fiind extrem de apreciat pentru profesionalismul și seriozitatea sa. Între 1963-1984 a lucrat la Spitalul Brâncovenesc unde a devenit cel mai căutat medic anestezist-reanimator (A.T.I.), fiind mâna dreaptă a marelui chirurg profesor doctor Florian Mandache. În spitalul Colțea a lucrat la Anestezie Terapie Intensivă între 1984-2009 după care s-a pensionat la vârsta de 65 ani (2006) dar a mai profesat încă 3 ani tot la spitalul Colțea. În domeniul său medical, a urmat și absolvit cursurile necesare pentru a deveni doctor în medicină, dar regimul totalitar comunist nu i-a permis să-și susțină teza de doctorat fiindcă era creștin și un membru de bază (prezbiter) al Bisericii „Dragoș Vodă” din București.

Chiar dacă nu a urmat cursurile unei facultăți de teologie, fratele Valentin Giuroiu era un autodidact și avea o înclinație deosebită pentru teologie, fiind foarte preocupat să studieze acest domeniu. A citit încă din tinerețe mulți scriitori creștini de limbă franceză și engleză, având o mare pasiune pentru aprofundarea Sfintei Scripturi pe care a ajuns să o cunoască foarte bine. A fost un excelent predicator al Cuvântului lui Dumnezeu și întotdeauna ne atrăgea atenția de la amvonul Bisericii ca nu cumva să ascultăm „o altă evanghelie” decât Evanghelia Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos care este temelia învățăturii curate a credinței creștine autentice. Prin predicile puternice ale fratelui Valentin Giuroiu s-au întors mulți oameni la Dumnezeu de-a lungul zecilor de ani iar mulți dintre aceștia au participat la cursurile de cateheză și studiile biblice ale dumnealui, fiind botezați chiar de dânsul.

Căderea regimului comunist în decembrie 1989 i-a permis fratelui Valentin Giuroiu să-și extindă activitatea atât în România, cât și în afara ei, unde a avut relații apropiate cu mulți frați credincioși din Anglia, Italia, Elveția, Germania și chiar Statele Unite, unde a fost invitat și la o conferință internațională împreună cu fratele Mihai Ciopasiu Senior ca să prezinte situația evanghelizării din România. Profitând de ocazie, fratele Valentin l-a vizitat la Chicago pe fratele său Liviu care împreună cu familia sa emigrase în SUA încă din 1980.

În ultimii ani ai vieții a scris foarte multe poezii creștine (multe dintre acestea putând fi citite pe pagina sa Facebook), lansând câteva volume deosebite prin care a dorit ca și în acest mod să-L mărturisească și să-L slăvească pe Dumnezeu Tatăl Ceresc.

A fost căsătorit timp de 56 de ani cu Ana Maria (asistent medical) care în ultimele luni l-a îngrijit zi și noapte, fiind alături de dânsul până la sfârșitul acestei vieți trecătoare. Valentin a avut în Ani o soție jertfitoare și dedicată care de-a lungul vieții i-a permis să-și dezvolte cunoștințele despre învățăturile Bibliei, dându-i posibilitatea să citească și să studieze foarte mult pentru a dobândi cunoștințe avansate în domeniul teologiei. Soția sa a înțeles importanța misiunii lui de predicator al Cuvântului lui Dumnezeu.
Cu toate eforturile încercate prin diferite tratamente, Dumnezeu nu le-a dăruit copii.

Vineri 25 februarie 2022, trupul neînsuflețit al fratelui prezbiter Valentin Giuroiu va fi depus la capela Bisericii Creștine după Evanghelie „Antiohia” din str. Episcop Radu nr.53-55, Sector 2, București, unde va avea loc serviciul special de priveghi la ora 18.
Toți cei care l-au iubit, l-au respectat și l-au prețuit, au ocazia să vină la acest eveniment unde vor putea să-l vadă pe fratele Valentin Giuroiu și să asculte mărturii și amintiri deosebite ale unor frați și surori în Hristos care l-au cunoscut în mod personal.

Sâmbătă 26 februarie 2022, tot la Biserica Antiohia din București, începând cu ora 12 va avea loc serviciul special de înmormântare TRANSMIS LIVE PE LINKUL https://zoom.us/j/3845350587, urmând ca la ora 13.15 să se plece spre cimitirul Pantelimon 2 pentru înhumare.

ÎNREGISTRĂRILE VIDEO ALE SERVICIILOR DE PRIVEGHI ȘI ÎNMORMÂNTARE POT FI VĂZUTE MAI JOS!
ESTE BINE SĂ AVEȚI O BUNĂ CONEXIUNE INTERNET (PREFERABIL FTTH SAU FTTB) DE MARE VITEZĂ!
DACĂ SE ÎNTRERUPE VIZUALIZAREA, APĂSAȚI TASTA F5 CA SĂ REÎNCĂRCAȚI PAGINA WEB!

ULTIMA POEZIE SCRISĂ DE FRATELE VALENTIN GIUROIU PE FACEBOOK LA DATA DE 28 DECEMBRIE 2021

ÎNCERCĂRI…

Când ți-e credința încercată,
În drumul tău spre nemurire,
Mai roagă-L pe Hristos o dată,
Să-ți toarne-n inimă Iubire!

Când încercarea e de foc,
Și ai nevoie de răbdare,
Hristos Cel viu îți dă în loc,
Nădejdea Lui care nu moare!

Când treci printr-un cuptor aprins,
Iehova este lângă tine,
Și-n funii de iubire prins,
Puterea-n toate o deține!

Prin Valea umbrelor când treci,
Îți dă lumină și căldură
Iar promisiunile de veci,
Le ai, cum scrie în Scriptură!

Când te răpune o durere,
La Mielul înjunghiat te du,
Căci leacuri are când vei cere,
Și simte tot ce simți și tu!

În vasul nostru de țărână,
Mulțimi de lacrimi se adună,
Dar asta se întâmplă până,
Chemarea din final răsună!

În slavă ne va fi avutul,
Cu Domnul nostru Sabaot,
Iar suferințele și lutul,
Le vom uita atunci de tot!

Vedeți cum lângă Râul Vieții,
Primim cu sfinții moștenire,
Și-n Țara ast-a frumuseții,
Avem motive de slujire?

Acolo unde nu se plânge,
Doar Mielul răni va mai purta,
Și-aceste răni ne vor constrânge,
Să medităm la jertfa Sa!

Ne poartă, Doamne-n carul Tău,
Ca să scăpăm de suferință,
Iar boli, dureri și tot ce-i rău,
Să ne-ntărească în credință!