VIRGIL ACHIHAI – ASPECTE PRACTICE ALE CREDINȚEI CREȘTINE ÎN VREMURI DE CRIZĂ

(foto: Prodocens Media)

Fratele prezbiter Virgil Achihai (președinte al Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România și vicepreședinte al Alianței Evanghelice din România) a acordat recent un interviu în cadrul emisiunii REALITATEA LA ZI a postului de televiziune online PRODOCENS MEDIA. Am extras câteva idei principale ca să vă stârnesc curiozitatea și să vă invit să vizionați această emisiune:

• Cine își raportează viața la Hristos Cel Înviat, cu siguranță va reuși să treacă și peste încercările din perioada aceasta de pandemie!
• În ianuarie, am trăit 2 săptămâni chinuitoare din cauza Covid dar am avut niște nopți de rugăciune personală cum n-au mai fost de mulți ani…
• Adevărul este că mulți dintre noi ca și creștini evanghelici, trăim un creștinism confortabil: să nu ne deranjeze nimeni, să stăm liniștiți… Oare asta este viața de credință?!?
• Imediat când cei de la Salvare mi-au făcut testul Covid care a ieșit pozitiv, în secunda următoare am postat pe Facebook și am anunțat că sufăr de această boală. N-am nimic de ascuns! Nu-i nicio rușine să fii bolnav și nu-i niciun merit să fii bolnav. Totuși am dorit ca toți să afle că m-am îmbolnăvit pentru că nu știam ce va fi cu mine dar m-am rugat Domnului să fiu bine!
• Am simțit binecuvântarea rugăciunii celorlalți pentru mine și am înțeles un lucru: că la fel trebuie să mă rog și eu pentru ei. Sunt bucuros când cineva îmi spune „sufăr alături de tine” dar când el are o suferință, eu ce fac pentru el?!?
• Știți cum fac eu? Unde văd că un om are o suferință mai mare și este uitat de ceilalți, pe acela îl sun! Nu pe acela pe care îl sună toți ci pe acela pe care știu că nu-l sună nimeni!
• În Biblie scrie așa: „Să nu obosiți în facerea binelui!” și mai scrie și „De aceea, noi nu cădem de oboseală!” Când am o chemare de a fi pastor, prezbiter sau diacon, trebuie să-mi îndeplinesc bine slujba pentru care am fost chemat pentru că știu că va veni și o vreme a cercetării și a judecății!
• Pandemia aceasta ne-a surprins într-un context al răcirii relațiilor frățești. Discuții, nemulțumiri, distanțare între credincioși… I-am condamnat pe cei care ne-au impus distanțarea fizică dar noi o trăiam deja încă înainte de declanșarea pandemiei!
• Pandemia a venit fără voia lui Dumnezeu? Nu! Vaccinurile au fost concepute fără voia lui Dumnezeu? Nu! Cum ne raportăm la aceste lucruri?!? Eu trebuie să înțeleg că nimic nu este la întâmplare și că Dumnezeu n-a pierdut controlul acestei lumi!
• Suntem datori să ne susținem unul pe celălalt și să ne rugăm unul pentru celălalt! Aceasta trebuie să fie o dovadă vie a faptului că Biserica Domnului este vie, Cuvântul este viu și Duhul Sfânt lucrează și astăzi și produce schimbări în inimile credincioșilor!
• Referitor la lucrarea de misiune, foarte mulți dintre noi am avut în vedere doar „marginile pământului” dar am uitat de Ierusalim, Samaria și Galileea adică de locurile în care trăim! Ce au văzut la mine vecinii din bloc și vecinii Bisericii în aceste vremuri cumplite în care trăim?!?
• O dată cu trecerea anilor, începi să te resimți și să obosești dar faptul de a fi cu frații în Hristos, de a împărtăși cu ei din bucuriile și suferințele lor, întrece orice oboseală!
• Am văzut cum într-un timp scurt s-au prăbușit oameni aparent mari ai credinței pentru că ei și-au zidit totul pe un nisip care înseamnă mândrie, interes personal, dorința de putere, dorința de a-i controla și a-i manipula pe credincioși, dorința de a fi conducătorul suprem.
• Putem să facem multe lucruri dacă dorim, dacă suntem gata să acționăm!
• Mulți tineri au înființat biserici locale în Diaspora dar n-aveau experiența conducerii. Mulți dintre ei n-aveau nici chemare! S-a suplinit cumva prin pregătire dar pregătirea nu înseamnă ungere! PRIN PREGĂTIRE DEVII UN BUN TEOLOG DAR NU NEAPĂRAT UN BUN PĂSTOR! Biserica locală nu poate fi ținută doar cu teologie ci cu PĂSTORIRE și cu exprimarea dorinței de a fi alături de credincioși! Să fii plin de intenții bune nu-i suficient! Trebuie să și poți, să fii pregătit și mai ales să fii chemat de Dumnezeu pentru lucrarea pe care vrei să o faci!
• Ar trebui să existe niște centre de păstorire a păstorilor…
• Am auzit expresii de genul acesta: „6 luni de zile nu m-ai sunat! De ce mă mai suni acum?!?” Când ți-ai asumat o anumită slujire pastorală, trebuie să știi că ești responsabil pentru fiecare oaie, oiță, berbecuț… Orice credincios se bucură mult când îi spui sincer: „Ți-am simțit lipsa! Ce mai e cu tine?”
• Trebuie să văd pandemia aceasta ca pe un lucru care mă apropie de Dumnezeu și mă face să mă încred și mai mult în grija Sa. Pandemia mă face să înțeleg că voia Domnului poate să fie cu totul alta decât ceea ce vreau eu!
• Se apropie Sărbătoarea Învierii Domnului și trebuie să ne pregătim pentru Înviere dar nu pentru Învierea pe care o sărbătorim o dată pe an ci pentru Învierea pe care o sărbătorim în fiecare zi! Așa să ne ajute Dumnezeu!