În seara zilei de 1 noiembrie 2013, a avut loc întâlnirea surorilor din Biserica Antiohia, cu tema “Împodobite cu Smerenie”.
O întâlnire mult așteptată dar care a trecut atât de repede. Au petrecut împreună un timp bun și binecuvântat, în Prezența Domnului, în mijlocul unui decor special, în stilul “Marile Speranțe”, conceput de tânăra soră și mămică, Irina Petrache, plină de imaginație. Ca de obicei, le așteptau platouri încărcate cu bunătăți, aranjate de aceeași echipa de surori credincioase și entuziaste. Au avut parte și de participarea binevenită a unei “iscoade”, infiltrate din partea fraților, Alex Dobre, care le-a făcut o mulțime de poze!
Deși nu au fost multe la număr, surorile s-au bucurat împreună, cântându-I Domnului din toată inima și mulțumindu-I în rugăciuni pentru prilejul pe care li l-a oferit să fie din nou în părtășie, în jurul Numelui Său minunat. Au participat și doua fetițe, extrem de cuminți, Miriam și Damaris. Sora Daniela Mallette le-a vorbit, din Cuvânt, despre subiectul întâlnirii: Smerenia.
Marcu 12:24. Să înțelegem cum privește Dumnezeu smerenia și care este definiția Lui asupra oricărui cuvânt. Să ne ferim să dam propria noastră definiție, în afara Scripturilor. Domnul Isus era smerit după definiția Tatălui, nu după definiția oamenilor. Izgonirea vânzătorilor din Templu, poate, omului nu i se pare “smerită”. Sau unele cuvinte folosite de Domnul și de Apostoli. Genesa 2:16,17 și 3:4-6. Omul a fost creat liber să asculte, din dragoste, de Creatorul și Tatăl lui, să accepte ceea ce El numește bine sau rău. Dar și… liber să aleagă, sub influența Diavolului, să hotărască singur ce e bine și ce e rău, mâncând din fructul interzis.
Smerenia este indispensabilă umblării cu Dumnezeu, este o alegere hotărâtă și o luptă permanentă. Ne întoarcem la El, cu smerenie, conștiente de identitatea noastră (știm cine suntem în El și Cui Îi aparținem!), de voia Lui pentru viețile noastre și de nevoia de a umbla prin credința în Cuvântul Lui, altfel riscăm să hotărâm noi singure ce e bine și ce e rău, după sentimentele și standardele noastre corupte. Deuteronom 8:1-5. Putem învăța smerenia de la Domnul Isus, pe calea simplă a ascultării de poruncile Lui, sau “rătăcind prin pustie”, 40 de ani, prin zdrobiri repetate, eșec și multă suferință inutilă.
Ordinea în închinarea adevărată este: smerenie (ne dăm seama că nu suntem și nu putem face nimic despărțite de Domnul), hrănirea cu Cuvântul lui Dumnezeu și credință, care vine în urma auzirii acestui Cuvânt, a voii Lui revelate. Coloseni 3:12,13.
Smerenia, da, crește în inimă, dar trebuie s-o și îmbrăcam, zi de zi, de bună voie și nesilite de nimeni. Nu face parte din roada Duhului Sfânt, e responsabilitatea noastră. Piesa intimă, de nelipsit, în garderoba oricărui creștin născut din nou. Smerenia, sora geamănă cu iertarea. Oamenii mândri nu iartă. 1 Petru 5:5-6. Smerenia e o poruncă. Ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu mereu, nu numai în suferințe, fiindcă mâna Lui nu slăbește în tărie niciodată! Filipeni 2:3-9.
Smerenia este o alegere deliberată. Învățăm de la Domnul Isus că singurul post vacant în Biserică este acela de rob al Lui. Tatăl nu are nevoie, în slujba Sa, de oameni care le știu pe toate, ci de copilași, care să depindă de El și să învețe, atenți, de la Domnul Isus. Ne cere nu doar să ne întoarcem la El, ci să ne și facem ca niște copilași. Isaia 9:6: “Căci un Copil ni S-a născut… domnia va fi pe umărul lui”. Pentru postul de conducere trebuie să începem de la munca de jos și să creștem în cunoașterea Lui. Adam a fost creat om matur, direct într-un post de conducere, poate de aceea i “s-o fi urcat puterea la cap”?!? Dacă suferim împreună cu Domnul Isus, ne lepădăm de noi însene, zilnic, și ne luăm crucea, apoi, vom și domni împreună cu El. Oamenii smeriți sunt puternici și curajoși, rămânând necurmat de partea Domnului, în orice încercare!
La final, sora Daniela le-a citit surorilor ce înseamnă să amesteci lucrurile, când nu ai o inimă smerită, călăuzită de Duhul Sfânt, în citirea Cuvântului. Fragmentul citit e o traducere, pe care a făcut-o soră, dintr-o predică rostită de Dr. Ravi Zacharias și exemplifică versetul, cu care a început, Marcu 12:24. Surorile s-au amuzat pe marginea acestei interpretări “originale” a pildei bunului Samaritean, câteva s-au rugat, în încheiere, și s-au despărțit, mergând fiecare spre casa ei.
„Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon și a căzut între spini. Spinii au crescut și l-au înecat. El și-a continuat drumul, dar n-avea niciun ban și a întâlnit-o pe Împărăteasa din Seba, care i-a dat 1000 de talanți de aur și 100 de schimburi de haine. Apoi, s-a suit într-un car și mâna ca un nebun. Intrând sub un ienupăr mare, părul i s-a încurcat printre ramurile copacului și a rămas atârnat, acolo, multe zile și multe nopți, iar corbii îi aduceau pâine și carne și apă de băut și el a mâncat 5000 de pâini și 2 pești. Într-o noapte, în timp ce atârna el așa și dormea, soția lui, Dalila, a venit și i-a tăiat părul, iar el a căzut pe locuri stâncoase, dar s-a ridicat și a alergat mai departe. A început să plouă și a plouat 40 de zile și 40 de nopți, și el s-a ascuns într-o peșteră, unde se hrănea cu lăcuste și cu miere sălbatică.
După aceste lucruri, a mers ce-a mers și a întâlnit un rob, care i-a zis: “Vino, căci iată că toate sunt gata pentru cină!”, însă el a început să se dezvinovățeasca și i-a răspuns: “Nu pot, tocmai m-am însurat și de aceea nu pot veni!”. După cină, și-a văzut de drum și a ajuns la Ierihon, dar, când și-a ridicat fața spre fereastră, a văzut-o pe Împărăteasa Izabela, cum stătea, sulimenită la ochi și cu capul împodobit, și se uita pe fereastră. Ea a râs de el, dar el a strigat: “Aruncați-o jos!” și ei au aruncat-o jos; apoi, el a strigat din nou: “Mai aruncați-o o dată!”, și ei au aruncat-o jos de 70 de ori câte 7 și au ridicat 12 coșuri pline cu ce mai rămăsese, afară de femei și de copii. Atunci, el a mărturisit cu gura lui: “Ferice de cei împăciuitori, dar, în ziua judecății, nevasta căruia dintre ei va fi ea?”.
Credit fotografii: ALEX DOBRE
