Bisericile neoprotestante din România se află în plin proces de desacralizare și acest fenomen nu este nici de ieri, nici de azi. Adevărata muzică de închinare nu mai este apreciată și iubită, nu mai mișcă inimile, nu mai înalță sufletele înghețate și împietrite ale oamenilor. Nu mai vorbim de generația tânără care dorește ca în Biserică să fie impuse stiluri muzicale din ce în ce mai moderne sau mai bine zis „la modă”. Din dorința de a nu pierde generația tânără (ruptă complet de ceea ce înseamnă sacralitate) prezbiterii și pastorii acceptă compromisuri din ce în ce mai mari în speranța că locașurile de cult nu se vor goli de tineri. Surpriza neplăcută este că tot se golesc chiar dacă am acceptat de dragul lor multe lucruri lumești care nu aveau ce să caute în Biserică. Smerenia și modestia (ce-or fi alea?!?) au dispărut de parcă nici n-am auzit de ele. Au rămas doar aerele de vedetă care pot fi acceptate pe diversele scene sau în sălile de spectacol dar nu într-o Biserică creștină indiferent de confesiune.
Nu spun că ar trebui eliminate toate instrumentele din Biserică pentru că nici asta nu mi se pare în regulă adică deja ar însemna să alunecăm în extrema cealaltă. Nu mi se pare deloc indicat ca din lac să cădem în puț. Cu toate acestea, cred că una e să ai în Biserică un pian, o orgă, o vioară, un flaut, o chitară electroacustică (care să fie folosite cu grijă și înțelepciune și aici mă refer atât la ritm, cât și la decibeli) și alta e să ai instrumente de percuție (tobe) bubuitoare sau fanfare care să-ți facă creierul atât de praf încât atunci când pleci de la Biserică să ajungi acasă învârtindu-te și fără să mai ții minte nimic din mesajul Cuvântului Sfânt al Domnului care tocmai s-a predicat la amvon. Ori tocmai aici este problema. Cu ce rămânem când plecăm de la Casa Domnului? Oare venim la Biserică doar ca să ascultăm muzică sau venim ca să ne hrănim sufletele cu Cuvântul lui Dumnezeu?!?
Haideți să ne cercetăm inimile cu sinceritate înaintea Domnului!
Acum vă propun să ascultați câteva imnuri absolut superbe înălțate către Domnul. Din nefericire, nu le-am găsit în limba română ci doar în limba engleză. Acest lucru se explică prin faptul că nimeni nu este interesat să promoveze muzica sacră în zilele noastre. O fac eu acum ca să compensez această gravă deficiență și vă doresc o audiție plăcută. Lăudat să fie Dumnezeu!
