În data de 6 octombrie 2018 a avut loc Conferința zonală de tineret găzduită de Biserica Antiohia din București. Tineri și liderii lor din 7 județe (București, Teleorman, Giurgiu, Dâmbovița, Călărași, Ilfov, Prahova) s-au adunat pentru a avea părtășie prin Cuvânt, o masă caldă pregătită cu dragoste și, cum vremea a fost aliatul nostru, cu un volei în parcul Izvor.
Invitatul special cu această ocazie, a fost fratele Alex Clapa care a adus în discuție o temă extrem de actuală și controversată: valorile. Pornind de la cuvintele psalmistului care se întreabă „Când se surpă temeliile, ce-ar putea să facă cel neprihănit?” (Psalmul 11:3) fratele Alex ne-a purtat într-o călătorie în timp, de la perioada premodernistă caracterizată de credința în Dumnezeu și promovarea valorilor creștine autentice, trecând rapid la modernismul care a adus cu el triumful științei și al rațiunii ca reper principal în interpretarea realității, curent care a fost urmat îndeaproape de perioada postmodernistă pe care o trăim și în prezent și care este caracterizată de o lipsă totală a valorilor și reperelor, unicul reper fiind individul însuși și felul personal în care fiecare percepe realitatea din jur. Deși trăim vremuri în care reperele au fost schimbate și ceea ce numeam odată valori, azi sunt numite preconcepții, suntem chemați să rămânem credincioși dragostei care a fost pusă în noi de înaintașii nostri și de a îndeplini mandatul care ne-a fost încredințat de către Mântuitorul Însuși, de a nu ne pierde rolul de a săra, de a fi lumină și sare pentru generația tânără și pentru societatea în care trăim.
Răsturnarea valorilor: o realitate, un rost și un reper. Acestea sunt întrebările la care orice tânăr caută azi răspuns și la care suntem chemați să răspundem prin rolul pe care îl exercităm în familie, în Biserică și în societate. Dumnezeu ne cheamă și azi la o pocăință autentică, așa cum ni se spune în Cuvântul Său; El arată îndurare și bunătate față de cei ce se tem de El. Dar oare ne pasă suficient de mult încât să nu stăm doar să ne lamentăm de starea lucrurilor, ci să plecăm genunchii în rugăciune spre Cel ce are totul în control și ne promite că va purta de grijă și generațiilor de după noi dacă acestea vor moșteni valorile pe care noi le cunoaștem și pe care ni se cere să le transmitem mai departe?
“Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El… Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El, și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.” (Psalmul 103:13-17)
– Alexandra Pantazi
