Crăciun fericit!
…se-aude atât de des pe buzele oamenilor, pe final de decembrie. Curioasă, am întrebat câțiva copii, ce sărbătorim de Crăciun (gândeam că ei trebuie să fie cel mai în temă, datorită “beneficiilor” sărbătorii)… însă m-a șocat să aflu, că unul dintre ei (ce-i drept, nu dintr-o familie creștin-practicantă) nu auzise niciodată despre pruncul Isus, sau cel puțin așa părea.
Deși suntem bombardați cu informații (avem acces la o tehnologie care se dezvoltă în fiecare secundă) de toate tipurile, deși colindele multîndrăgite și ascultate în acestă perioadă răsună pe toate posturile de radio și în difuzoarele tuturor magazinelor, sunt mulți care nu știu ce sărbătoresc pe 25 decembrie, sau știu, însă nu cu certitudine. La întrebarea de mai sus, cele mai multe răspunsuri vin clar și concis: moș crăciun, pomana porcului, cadouri… sau, de-a dreptul uluitor: “moartea lui Isus”. Însă, dacă te numești creștin, ai să spui răspicat: de Crăciun sărbătorim nașterea Domnului. Să fie acesta răspunsul corect?
Dorind să văd ce spune gura lumii (printre laici, dar și evlavioși) și ce definiții circulă (din vorbă-n vorbă, ajunse postări pe internet) despre “Crăciun”, am descoperit, din păcate, că multi dintre creștinii de 2000 de ani ai României, fac un mix de idei și “teologii”, pe care le servim din generație în generație… și nu că ne-am poticni în vorbe, dar am realizat ca nu e cazul să-i mai blamăm pe cei care de Crăciun sărbătoresc cu totul altceva decât: Hristos Mesia născut, ca să moară pentru păcatele lumii – mesaj transmis și prin predica prezentată de fr. David Ciucur, în dimineața zilei de 25 decembrie 2016, în biserica Antiohia. Crăciunul, pe baza unor mai multe surse de sorginte etimologică, semnifică denumirea unei sărbători păgâne (solstițiul de iarnă, sărbătoarea crengilor), care nu avea nimic de-a face cu venirea în lume a unui Salvator, decât după ce mai marii bisericii, de prin secolul 4, au forțat interpretarea sărbătorii, reușind să “sfințească” celebrarea idolatră și dorind să impună numele de “Nașterea Domnului”. Dar iată că poporul a ales crăciunul fără Isus.
În biserica Antiohia, însă nu s-a serbat Crăciunul ca la carte, ci Isus Hristos întrupat, “ca în Cartea Cărților”: “Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”, cuvinte din Isaia 9, rostite încă de la deschiderea programului special de dimineață. Da, nu am avut parte de show-uri perfect regizate – cum nici ieslea nu era cel mai performant “platou de filmare”, însă am avut parte de actul plin de dragoste al unui Dumnezeu atotputernic, revelat prin nașterea Pruncului Isus.
Astfel, în ziua de 25 decembrie 2016 – nu doar devreme, începând cu ora 9.00, ci și seara de la orele 18.00, cei ce au dorit să petreacă împreună cu biserica, în prezența lui Dumnezeu, întărindu-se în omul din interior, au putut lua parte la programele pregătite cu multă slujire și dragoste. S-a auzit vestea bună a nașterii unui Eliberator, prin poezii, cântări corale (colinde), predici și prin implicare simpatică a copiilor (în programul de seara).
Dacă ar trebui să pun într-o singură frază ceea ce am primit, urmărind programele speciale ale bisericii lui Hristos de pe strada Episcopul Radu, aș scrie așa: “creștinul autentic contemporan trebuie să ducă o luptă mentală și spirituală pentru a rămâne conectat la adevărata însemnătate a sărbătorii. Căci, foarte ușor ne fură pe toți valul crăciunului secular și mai mult decât să corectăm o definiție, trebuie să o trăim – împărtășind-o tuturor, nu vestind-o doar dincolo de ușile închise ale bisericii. Iar acela care încă nu a înțeles cine este Isus, “pruncușorul înfășat, pus într-o iesle” (Dumnezeul “diminutivat”, rămas așa în inimile multora, un neajutorat – care are mare nevoie de intervenția lui moș crăciun)- trebuie ASTĂZI, ACUM, cu cea mai mare responsabilitate – să caute, să cerceteze, să înțeleagă, să accepte, să înceapă să trăiască cu adevărat!”
Mesajul auzit de dimineață, transmis interactiv, cu exemple vizuale ușor de înțeles de auditoriu (auzit și online, pe radio Filadelfia) a creionat două perspective asupra Nașterii Domnului Isus Hristos: din perspectiva lumii (atunci poporul evreu, acum eu și tu) și prin lentila cerului (“Cine va merge pentru Noi?” – Tatăl trimite pe Singurul demn să rupă pecetea păcatului, Isus Hristos). Textul citit a fost din Epistola către Efeseni 1:3-10, pentru că Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu – este cea care ni-L descoperă pe Dumnezeu, pe lângă creația grandioasă, care cântă prin fiecare sunet și mișcare gloria Creatorului. Vorbitorul a făcut cunoscut sau a reamintit modul extraordinar și uimitor în care a fost clădit universul în care trăim, prin Cuvânt.
Și Cuvântul s-a întrupat…
Mesia a fost așteptat și atunci și astăzi – dar prea puțini au înțeles ce așteaptă! Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost plănuită încă din veșnicie, dar și azi mulți nu înțeleg lumea lui Dumnezeu și faptul că fiecare face parte din planul lui Dumnezeu. Depărtarea de realitatea lui Dumnezeu este înlesnită prin amestecarea tradițiilor, poveștilor, minciunilor magice cu Adevărul, diluându-L. Crăciunul Cristocentric nu există oficial, decât în viețile celor răscumpărați, care au darul Duhului Sfânt.
Dar unde este Dumnezeu? Unde este acest Mântuitor mult așteptat? Evanghelia după Matei spune: “Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Această încurajare a fost declarată în biserica Antiohia, căci acesta este motivul întâlnirilor din fiecare duminică a anului.
Dar de ce a fost/este nevoie de un Mântuitor? Omenirea, creația, chiar și cerurile (satan și îngerii lui) au fost pângărite de păcat, blestem și moarte. Trebuia să se găsească Cineva care să împace lumea cu Dumnezeul Sfânt. Avem nevoie să facem pace cu Tatăl, iar Isus este singura Cale, Adevărul și Viața.
Vedem lumea care stă sub semnul degradării. 25 decembrie nu este decât o alarmă luminoasă, care țintește timid (nemaiavând loc să răsune, de atâta toleranță față de orice) spre Veșnicie. Mass-media și diversele teorii rătăcitoare nu fac decât să-l slujescă pe tatăl minciunilor, care te vrea, pe tine cititorule – fie că Îl cunoști personal pe Mântuitor sau nu – să te depărtezi, pe nesimțite, de punctul culminant – viața (din belșug aici, pe pământ și cea veșnică, în cer, în Isus Hristos).
Biserica Antiohia este un loc binecuvântat în care toți, de la mic la mare, au avut ocazia să rostească și să audă definiția crăciunului, așa cum este scrisă în “dicționarul lui Dumnezeu”.
