Biserica Creștină după Evanghelie din România își exprimă profunda îngrijorare și protestează pe această cale față de adoptarea Legii 45/2020 ce introduce pentru toți elevii din învățământul preuniversitar, obligativitatea organizării în școlile publice și private, cel puțin o dată pe semestru, de programe pentru educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii.
Parlamentarii, fără a ține cont de avizul Guvernului și al Ministerului Educației Naționale, au creat condițiile pentru ca cea mai curată perioadă din punct de vedere moral din viața oricărui om, copilăria, să fie supusă unor presiuni psihice majore legate de dezvoltarea specifică fiecărei etape din viață, de propriul trup și de relaționarea în acest cadru cu alți copii.
Deși în Parlament s-a susținut că se dorește corelarea dintre Legea 272/2004 și Legea 1/2001, adevărul este că s-a reușit printr-o inițiativă specifică neomarximului progresist, să se legifereze cadrul în care copiii noștri vor fi educați în școli despre drepturile lor absolute asupra identității biologice chiar dacă vârsta nu le permite să discearnă între drepturi și responsabilități.
Exercitarea de drepturi fără conștientizarea responsabilităților, va duce mai devreme sau mai târziu, la mari dificultăți de adaptare la viața socială, la raportarea principială față de comunitate, cu posibile consecințe grave asupra ordinii sociale.
Se dorește o „emancipare” sexuală a copiilor astfel încât aceștia, la vârsta adolescenței și a tinereții, să aibă deja formată o nouă morală sexuală prin care să-și definească atât viața socială, cât și identitatea de gen, biologică, socio-culturală. Dar ținta finală este FAMILIA.
Legiferarea introducerii orelor de educație sexuală în școli chiar de la începutul procesului de formare a identității personale, s-a realizat prin pervertirea textelor fundamentale ale dreptului copilului și omului și reprezintă un atentat la inocența și puritatea morală a copiilor României. De asemenea, s-a încălcat grav atât art. 29 alineatul 6 din Constituția României, cât și art.51, alineatul 2 din Legea 272/2004 cu privire la drepturile părinților de a-și crește și educa copiii conform propriilor convingeri.
Filozofia care a inspirat această Lege este cunoscută drept „Educație sexuală comprehensivă”, insistent promovată de progresiști, însușită de UNESCO și OMS, conținând obiective clare cu privire la echiparea tinerei generații cu abilitățile, valorile, cunoștințele, atitudinile necesare în vederea determinării și satisfacerii sexualității proprii, individual sau în relații cu alții.
În viziunea progresistă, copiii vor trebui să învețe că:
– plăcerea sexuală este un drept
– drepturile sexuale sunt parte a drepturilor fundamentale ale omului
– plăcerea sexuală poate fi exprimată îndiferent de vârstă
– limitarea accesului la informații privind sexualitatea reprezintă un atentat la drepturile copilului ca parte a drepturilor omului
– copiii trebuie educați să-și exercite drepturile sexuale fără nicio intervenție din partea părinților sau a altor persoane care îi îngrijesc sau îi supraveghează.
Poate fi ceva mai cinic?
Acestea vor fi câteva din obiectivele care în viitor vor fi incluse în manualele școlare din România ca urmare a adoptării Legii 45/2020.
Este evident că pe diferite căi se fac presiuni ca programele de educație ce promovează valorile iudeo-creștine despre viață, om, sexualitate, procreere, nu doar să fie marginalizate în spațiul public și în școala românească, ci să fie înlocuite de filozofia marxist-progresistă despre om, viață, proprietate, societate.
Avem obligația morală atât față de copiii și nepoții noștri, cât și față de generațiile ce vor veni, să nu tăcem ci să luăm atitudine fermă în cadrul democratic de care dispunem astăzi. Nu avem dreptul să tăcem!
„Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?!?” (Psalmul 58:1)
PREȘEDINTE,
Prezbiter Virgil Achihai
